Mediu

Clima

Fiind situata in judetul Dolj, ca de fapt intreaga tara, si localitatea Poiana Mare apartine zonei climatice temperate. Dar pozitia sa sudica - sud-vestica in cadrul tarii si caracterului depresionar al regiunii pe care o ocupa, in apropiere de curbura lantului muntos carpato-balcanic, determina aparitia unor nuante climatice deosebite fata de cea mai mare parte a teritoriului Romaniei. Putem vorbi de o clima mai calda decat in partea nordica si centrala a tarii. Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 100 si 11,50 grade C. Valorile termice medii lunare inregistreaza o crestere din februarie pana in iulie, urmata de o descrestere din august pana in ianuarie.

Regimul nefic

In decursul unui an calendaristic se inregistreaza, in medie, 130-137 zile cu cer senin, 103-110 zile cu cer noros si 123-125 zile cu cer acoperit. Frecventa zilelor senine este mai mare in semestrul cald, in perioada 15 aprilie - 15 octombrie, zilele noroase le intalnim in perioada martie-iulie, iar zilele cu cer total acoperit le intalnim in semestrul rece, din septembrie pana in februarie.

Regimul precipitatiilor

Din punct de vedere pluviometric, cantitatile medii anuale de precipitatii sunt relativ mici. Perioadele cu cele mai putine precipitatii corespund lunilor februarie-martie si august-septembrie. Cea mai mica suma medie multianuala care s-a inregistrat a fost de 480 mm., iar cea mai mare a fost de 530-550mm. Ninsorile sunt posibile de regula din ultima decada a lunii noiembrie pana in prima decada a lunii martie. Numarul mediu al zilelor cand se inregistreaza ninsori nu este mai mare, de 17-20 zile, si mai rar se intampla ca acestea sa fie mai abundente. Stratul de zapada are grosimea mica, iar durata lui medie este de 45 de zile.

Regimul eolian

Frecventa cea mai mare a vanturilor se inregistreaza primavara, cand domina cele estice urmate de cele vestice. Cea mai mare viteza medie este intre 4 si 5 ms. si este specifica lunilor reci ale anului. In zona Basarabi, vanturile vestice-nord-vestice devin predominante, iar satul fiind asezat de-a lungul Dunarii are cele mai putine zile de calm.

Vegetatia

In aceasta zona distingem o vegetatie caracteristica zonelor de lunca si una de stepa, cu unele elemente specifice determinate de existenta pe mari intinderi a terenurilor nisipoase. Aspectul acestor tinuturi nu ar fi deloc placut fara padurile de salcam, care nu numai ca au infrumusetat peisajul, dar prezinta si o deosebita importanta economica si geografica, fixand nisipul dunelor. Vegetatia spontana a suferit in ultimele doua secole modificari insemnate, ca urmare a interventiei omului, care a defrisat padurile de pe suprafete intinse, determinand despadurirea campiei in scopul transformarii ei in zone pentru practicarea agriculturii sau pasunarii animalelor. Lunca Dunarii a fost de asemenea afectata de marile transformari, precum indiguirile, desecarile si irigatiile.

Fauna

Fauna este bogata in reprezentanti, care isi duc viata in zavoaie sau tufarisuri, cautandu-si hrana la marginea baltilor si a Dunarii. In lunca se intalneste vidra, vulpea, iepurele si mai cu seama pasarile, zise "de balta": cormoranul, rata si gasca salbatica, garlita, barza alba, starcul, tiganusul, corcodelul, harta, gainusa de balta, pitigoiul de stuf, pescarelul si altele. In afara de acestea, mai intalnim broasca testoasa, sarpele de apa, broasca de lac, broscuta de smarc sau buhaiul de balta, scoici, crustacei, melci de balta etc. 

Desecarile au redus considerabil suprafetele ocupate de apa, astfel ca numai cursul Dunarii si cateva lacuri au ramas ca mediu piscicol. Bogatia faunei piscicole este reprezentata printr-o mare varietate de pesti, intre care amintim: somnul, crapul, salaul, stiuca, platica, carasul, linul, obletul, tiparul, ghigortul etc. si, mai rar, chiar cega. Cat priveste animalele si pasarile de stepa mai frecvent intalnite sunt: popandaul comun, dihorul, sobolanul si soarecele de camp, iepurele, prepelita migratoare de vara, gainusa de stepa, potarnichia, nagatul de stepa, ciocarlia de camp, soparla etc.

Relieful

Relieful comunei Poiana Mare reprezinta o imbinare armonioasa intre deal, ses, si portiuni de lunca situate in apropierea fluviului Dunarea, caracterizeaza relieful comunei Poiana Mare. 

Dealurile si vaile sunt prezente pe intreaga suprafata. "Dealul Mare", situat la 1 km. spre Desa, si "Magura Tichirusului", situata in izlazul Vaii Dunarii, in partea sud-vestica, la 17 km. de localitate, "Valea lui Dan", situata in sud-estul localitatii, la 1 km., si plantata cu padure de salcam, si "Valea Moilii", aflata in partea de nord, la 2 km. de localitate, ar fi cele mai reprezentative. Padurea "Barba Alba", situata in partea de sud-vest a Poienii Mari, la o distanta de 5 km., reprezentand specii de salcam si plop, si "Padurea la cerbu", situata in sudul localitatii, si care este o padure de salcam, sunt principalele denumiri ale padurilor din Poiana Mare.

Geologia

Spatiul ocupat de localitatea Poiana Mare face parte din marea depresiune structurala care a aparut in mezozoicul superior intre Carpati si Balcani (in principal spatiul ocupat de judetul Dolj), odata cu inaltarea acestora. Pe fundul marii care acoperea aceasta vasta depresiune s-au depus - in ultima parte a mezozoicului si in neozoic - materialele carate de apele curgatoare care erodau zonele inaltate. 

In acest fel, fundamentul cristalin al depresiunii a fost acoperit cu o cuvertura groasa de formatiuni secundare (calcare, argile, nisipuri, pietrisuri, gresii, marne) asezate orizontal sau monoclinal, avand caracteristicile unei structuri de platforma. 

Formatiunile sedimentare (de cuvertura) situate pe acest fundament - in special cele neozoice - provin predominant din Carpati, fapt demonstrat atat de inclinarea lor de la nord si nord-vest spre sud si sud-est, dar mai ales de compozitia lor mineralogica. Teoretic, Doljul se incadreaza intr-o arie cu stabilitate pronuntata. Se observa totusi cateva miscari de scufundare lenta in sectoare relativ largi de la sud-est de Calafat si Filiasi.